"Fii atent la fiecare zi/ Ieri e amintire/ Maine - simpla fantezie/ Dar Azi, trait constient,/ il transforma pe Ieri/ in bucurie traita/ si pe Maine intr-o/ viziune puternica." Ken Done

Intotdeauna mi s-au parut deosebite romanele si nuvelele lui Ionel Teodoreanu. Scrisul lui este atat de inefabil, gingas si pur incat iti atinge o coarda a sufletului pe care nici nu stiai ca o ai. De curand un prieten mi-a dat sa citesc un roman al unui licean al zilelor noastre, Alexandru-Serban Carciumaru. Am ramas surprinsa sa regasesc in el ecouri ale operelor lui Ionel Teodoreanu, acea sensibilitate transpusa in contextul epocii noastre care tinde sa ne robotizeze sentimentele, sa ne atrofieze acea coarda inefabila a sufletului. In scrisul lui am gasit o bogatie de nuante,de complexitate, de romantism, ceva ce rar mai gasesti la liceenii zilelor noastre. Romanul se numeste "O prima vara sau Prima Vara Vietii" si il recomand mai ales acelor tineri care mai au in ei sensibilitatea si capacitatea de a se indragosti profund si a vibra in acordurile intense ale primei iubiri...

Fericirea

In goana asta a noastra dupa cat mai multe lucruri pierdem bucuria de a trai, ne lasam sufocati de griji si probleme, uitand esentialul, ca fericirea nu depinde de lucruri, de bani, de persoana iubita, de realizari profesionale, care vin si trec, sunt niste umbre in viata omului. Fericirea adevarata e o stare de spirit, e atunci cand esti impacat cu tine insuti, cand esti multumit cu ceea ce ai indiferant cat de putin, in timp ce te straduiesti sa obtii mai mult, e un exercitiu de vointa zilnic, e increderea in tine ca indifernet ce greutati vor veni te vei lupta cu ele si vei iesi invingator. Eu asa vad fericirea si de curand am citit ceva care mi-a placut foarte mult in "Opera de trei parale" a lui Bertolt Brecht: "Fugi dupa fericire/ Dar nu alerga prea tare!/ Caci toti fug dupa fercire,/ Iar fericirea fuge dupa ei."

Speranta

Am revenit. N-am mai scris de mult timp pe blog.Am simtit nevoia unei taceri pentru a putea merge mai departe Acum am revenit. Imi place anul acesta, 2012. L am asteptat cu nerabdare. Nu cred ca va veni sfarsitul lumii, cum nu cred nici ca se va schimba ceva in bine la nivel global, nu vad o trezire spirituala undeva, la orizont, oricum nu prea curand. Dar anul acesta are o vibratie pozitiva, mie imi da speranta ca desi totul este foarte greu si majoritatea oamenilor sunt condusi doar de instincte primare, ca sa nu le spun altfel, mai exista printre noi si oameni adevarati care se zbat pentru a crea ceva si nu pentru a distruge! O sa incerc sa scriu mai des pe blog pentru ca asa simt acum, sunt impacata cu mine insami si am ajuns la un echilibru pe care sper sa-l mentin in lumea asta nebuna...