SFARSIT

Chiar daca timpul
tot venea din urma
si ne izbea pe tample,
pe calcaie, pe obraji,
chiar daca notele-ascutite
ni se prelingeau in sange
si curgeau in noi
intr-un vaier asurzitor,
chiar daca vantul
ne purta departe
si ne desfigura,
si ne impartea
in mii de alte bucatele,
chiar daca ploaia ne topea
in mii de faramite si culori,
noi tot mai reuseam
sa ne ascundem
intr-un coltisor de suflet,
undeva departe
de toate si de tot!
Dar asta, in trecut.
DOAR in trecut...
Si-atat.